Cand a fi original e totuna cu a soca cu orice pret

Nimic nu e mai rau, la vizionarea unui film, decat nesfarsita dezamagire simtita in cazul unui final prost.
Sunt de parere ca filmele Hollywoodiene au suferit dintotdeauna de mania regizorilor/scenaristilor de a forta, de obicei pe buna dreptate, happy-ending-uri in toate productiile. Cu foarte mici exceptii (si acelea fara sa beneficieze neaparat de un sfarsit tragic) filmele au incantat milioane de oameni care priveau "cu sufletul la gura" (exagerare asumata) cum eroul/eroina iese victorios/oasa si ziua e salvata. Bun, nimic de reprosat decat repetitivitatea si previzibilul situatiei.
Acum problema este alta pentru ca nu despre filme in general vroiam sa vorbesc.

Tocmai ce am terminat de vizionat ... tam tam tam... Weekend cu mama in regia lui Stere Gulea. Frumos film, deloc moralizator cum citisem pe site-uri la intamplare, scenele se leaga, una peste alta o experienta placuta pana la un punct. Consumul de droguri, desi e la alegerea fiecaruia, cum spun unii mai teribilisti, e fara nici o urma de indoiala o greseala. Bun, trece fix o ora si douazeci si patru de minute si iti spui ca ai ramas cu ceva placut din film, fara sa banuiesti ce vine mai departe. Acum... intorsaturile de situatie, cand sunt facute bine, au exact acest rol: sa nu te astepti la ce urmeaza, sa te uimeasca, in general sa te scoata din starea de "blazare". Dar ce te faci cand observi ca pelicula ta aluneca pe o foarte previzibila panta, ca vrand nevrand, asa cum ai facut sa evolueze lucrurile oricine se asteapta sa oferi un happy ending si prin asta sa iti ramana forever capodopera infipta in banal, ei bine, ce poti face in aceasta situatie? Servesti pe tava, brusc, fara drept de apel si fara absolut nici o motivatie, un final trist. Si nu numai trist dar si cu o imensa incarcatura moralizatoare, cam atat cat ai fi putut baga de-a lungul intregului film. Chiar trebuie sa sochezi cu orice pret? Realist vorbind toti stim ca odata ce-ai intrat in beleaua cu datorii la dealeri, te intepi de 2 ani si prietenul tau, drogat ca si tine, e prea slab si neputincios sa-si poarte singur de grija, sunt mari sanse sa nu supravietuiesti. Dar sa iei ideea asta si sa o amesteci cu traficul de organe plus o mama ce incearca sa-si apropie fiica si sa trantesti un asa final fortat si cel putin spus improbabil... parca nu se face... (adaug aici si faza simpatica cu telefonul care iti suna exact atunci cand sunt baietii rai pe urmele tale si tu te ascunzi in deplina liniste prin preajma lor...). Pacat...