Jucarii stricate

Imi amintesti de zilele în care păsările nu se vor trezi la timp pentru a
vedea răsăritul - capete de sub pene diafane adăpostire în  capriorii 
hambarelor . Imi amintesti de corzi de vioara taiate cu cutitul de bucatarie,
şi amestecul de şoc şi uimire când da inghetul in luna Mai.


Pur şi simplu, eşti ceea ce aş descrie ca fiind o risipa. Ma pot gandi,
de obicei, la cel puţin douăsprezece adjective pentru cum ii place
sa se numeasca pe sine orice, dar nu, nu de data aceasta. Sunt dispus să
pariez ca esti copilul caracteristic  spiritului tineretii,
mai degrabă decât simbolul pentru "nu iau droguri şi raman în şcoală. "


Ai fi putut zambi inocent în mijlocul verii, cu un castron
plin de capsuni din care sa te infrupti. Ai fi putut avea
lumea la picioarele tale, mai degrabă decât să stai ghemuita la uşa ei,
cerşind bani pentru a-ti bloca venele cu vise si sperante 
si a-ti filtra tot oxigenul din plămâni cu o inhalare puternica de
tutun.


Ceea ce ai acum este un poet care a încercat o dată să împroşte
caligrafie peste aripile tale de pergament, astfel încât ai putea
zbura si parea frumoasa in acelasi timp.
Un poet care acum te priveste zbătându-se,
sub lumini stroboscopice si stie ca undeva, te-ai dus
intr-o directie groaznic de greşita. Undeva, ti-ai pătat soarta
cu alcool varsat, şi mai degrabă decât sa o cureti, tu te-ai
întreabat dacă a fost vodca sau tequilla.


Tu ştii asta. Eu iti mai scriu o ultima poezie, astfel că pot
sa te intreb in batjocură: "cum te face să te simţi?"