instead of a deep overwhelming title

Ca intr-un vis...
Apare...
Tranteste usa...
Se uita spre podea.

Priveste prin ochii mei,
Isi ia micul dejun
Folosind mainile mele
Mi-o amintesc...

Dar am uitat cum arata,
Ochii rosii lipsiti de culoare,
E cheala cu parul lung si alb
Grasa si totusi slaba.

Creierul imi e o epava
Cand ma gandesc la ea
Cand ma forteaza sa cred
Ca nu am fost om.

Intradavar,
Nu am oglinzi in casa
Imi vad mainile si picioarele
Si imi e de-ajuns.

Ochii tai mint
Zise, standu-mi pe creier.
Se inseala, stiu asta...
Scoate-ti ochii si vei vedea.

Imi vorbeste asa
In fiecare zi, mai putin noaptea.
Si ma trezesc in cele din urma
Sa admir bezna din jurul meu.

Nu-mi simt bratele,
Sunt sigur ca e dimineata
Si ma irita
Rasul din capul meu.

Cineva trebuia sa-ti deschida
Inima spre adevar...
Ti-ai facut-o cu mana ta
Erai adormit.

Deci nu ai simtit nimic...
Nu te vei ridica niciodata
Si nu vei avea nevoie de brate
si nici de ochi...

E ridicol!
Daca nu sunt un om in ochii tai
Ce sunt?
Sa ma gandesc... un sarpe?

E dementa, sau poate eu sunt
Ce viata e asta?
Simti miros de sange, Taraste-te afara...

Nu sunt nebun,
Sau nu mai sunt om, oricum...